Un secol de parfum

„Fragrance is the other half of the beauty of a rose.” (David C. H. Austin)

Anii 2000 au adus în designul floral trenduri greu de depăşit. Compoziţiile în pasteluri, uşor timide şi delicate, eventual lucrate într-un stil mai neglijent – acel sauvage aerisit, cu alură de grădină victoriană – au cuprins, deja, domeniul clasicului.

Puţini sunt, însă, cei care ştiu că în spatele acestei linii generale nu stau doar tehnologiile horticole moderne sau „explozia” mediului on-line. Din contra: responsabil pare a fi un singur om, unul care a oferit o nouă definiţie trandafirului şi a mers acolo unde nu a reuşit Natura, transformându-l dintr-o floare banală într-o nestemată vie. Un om care, la cei 91 de ani proaspăt împliniţi, încă îşi continuă cu pasiune munca de o viaţă: David Charles Henshaw Austin. Iar aceste rânduri sunt un omagiu adus lui şi florilor pe care le-a creat.

* * * * *

Pentru a-i cunoaşte mai îndeaproape povestea, e nevoie să privim cultura trandafirilor cu ochii englezilor. Aceştia, spre deosebire de restul Europei, o ridicaseră la nivel de artă încă din anii 1700. Prin apartenenţa heraldică la casele de Lancaster şi York, trandafirul devenise emblemă naţională a Angliei, apoi, in extenso, a uniunii regatului Marii Britanii. Uşor de imaginat cum, de la palatul Buckingham la grădinile simple ale vreunui sătuc, nu se găsea floare care să îl întreacă în popularitate. Iar odată cu vechimea tradiţiei a crescut, desigur, şi numărul soiurilor englezeşti, tot mai intense în parfum şi diversitate.

Varietăţile tradiţionale prezentau, totuşi, un mare dezavantaj: oricât de spectaculoase ar fi fost ca aspect, păleau în faţa hibrizilor moderni, obţinuţi către 1900 de horticultorii francezi şi olandezi. De asemenea, începuseră să fie susceptibile bolilor de pe continent, iar ca flori tăiate, practic, nu existau. Singurul atu rămas era parfumul: acela puternic şi moale totodată, pe care doar soiurile vechi de dulceaţă îl mai păstrau. Astfel, prin anii ’40, David Austin a fost primul care a avut curajul să şi le dorească la un loc, propunându-şi să obţină un trandafir cu parfumul şi aspectul celui englezesc, dar culoarea şi rezistenţa varietăţilor europene. Din fericire… nu şi-a respectat propunerea, obţinând peste 200.

* * * * *

Pornind de la preocupări amatoriste, pe când lucra în domeniul agricol, David Austin începe în 1947  primul proiect de hibridizare a trandafirilor. Abia după zeci de încrucişări şi încercări eşuate, 14 ani mai târziu, reuşeşte să lanseze primul hibrid patentat în scopuri comerciale, denumit în onoarea unei personalităţi monumentale a şcolii florale britanice: Constance Spry. Deşi următorii aveau să fie lansaţi abia către sfârşitul anilor ’60, ceea ce era un simplu hobby devenise treptat interesul principal al lui D. Austin şi se transformase într-o afacere de succes. Cu atât mai mult cu cât, încă din anii ’80, cercetările horticole au acaparat şi domeniul trandafirilor tăiaţi, pe lângă varietăţile pentru grădină.

Astfel, între 1989 şi 2004 a fost desfăşurat cel mai amplu program de hibridizare a trandafirilor pentru buchete şi uz floristic, culminând cu lansarea – doi ani mai târziu – a faimosului „trandafir de 5 milioane de dolari” (aluzie la costul producţiei), Juliet. Desigur, şi alte varietăţi dezvoltate în această perioadă rămân la fel de apreciate – Charity, Keira, Purity, Geoff Hamilton, Edith, Claire Austin sau Carey, ca să enumerăm doar câteva care ne ajută, în prezent, la cele mai spectaculoase buchete de mireasă.

Astăzi, David Austin Roses Ltd. rămâne o afacere de familie, fondatorul fiind urmat îndeaproape de fiul său, David Austin Jr., şi de nepotul său, Richard Austin. David Austin Sr. încă lucrează cot la cot cu o echipă de horticultori ce produc peste 50 000 de încrucişări pe an, sărbătorind în această lună 91 de ani de viaţă şi 70 de ani de creaţie. La cât mai mulţi asemenea, maestre!

Marius VRÂNCIANU

Le mulţumim pentru fotografii lui Alexandru Drăgan, lui Cristian Istrate şi Oanei Toma.

Sursa imaginilor externe: aici.

One Comment on “Un secol de parfum

  1. Daniel Răspunde

    martie 11, 2017 at 9:59

    Frumos la voi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *