De vorbă cu bonsaii

dsc_8888

În ultimii 25 de ani, piaţa românească a fost de-a dreptul copleşită de o serie de produse noi, provocând diverse reacţii din partea publicului larg. Evident, domeniile floristic şi horticol nu puteau face excepţie…  Felurite exotisme (de la palmieri sculpturali pentru interior la cele mai inedite inflorescenţe de orhidee) au umplut rafturile noilor retaileri de profil – antrenând deopotrivă confuzie şi admiraţie. În marea lor majoritate, însă, românii erau obişnuiţi doar cu ficusul din casa scării sau euphorbia de la birou, fapt ce a favorizat şi mai mult – în climatul social al anilor ’90 – acea neclaritate şi dezinformare. S-au dezvoltat, astfel, numeroase mituri urbane, adevărate credinţe populare, privitoare la creşterea şi îngrijirea noilor ”locatari” verzi din apartamentele noastre.

Totuşi, în misiunea pe care ne-am asumat-o, calitatea serviciilor prestate e cea care primează. Aceasta incluzând, desigur, consultanţa, sprijinul şi informaţile pe care le oferim clienţilor: este îndatorirea noastră şi dreptul acestora de a fi cât mai bine informaţi. Aşa inaugurăm capitolul dedicat plantelor vii, în speranţa îmbogăţirii cunoştinţelor şi popularizării decorului verde în orice mediu. Împărtăşind aceste cunoştinţe cu voi ne împărtăşim şi pasiunea. Iar când împărtăşim pasiunea… misiunea ne este îndeplinită.

* * * * *

Niciun alt candidat nu ni s-a părut mai potrivit pentru ”articolul-pilot” decât răspânditul bonsai – producător şi creator al al atâtor ”perle” de folclor urban, pornind cu diversele… ”energii” feng-shui şi culminând cu ”personalitatea” copăcelului, chiar cu nevoia de… ”socializare” a acestuia. Întregul fenomen este unul universal caracteristic importului de forme fără fond, în speţă transpunerea unor filosofii extrem-orientale în limbajul şi cultura occidental-europeană. Transpunere eronată, desigur. Dar pentru a le explica în esenţă şi pentru a pătrunde subtilităţile genului este necesară, înainte de toate, o prezentare mai largă a principiilor de bază din spatele ”fenomenului” bonsai.

Prin urmare… ce-o fi, mai exact, un bonsai?

Termenul ”bonsai” are origine niponă. Tradus literalmente, acesta ar însemna cu aproximaţie ”arbore în vas/tavă”. Totuşi, cuvântul cuprinde o arie semnatică mult mai largă: desemnează arta şi ştiinţa de a forma copăceii pitici, desemnează setul de principii estetice după care se ghidează formarea lor, tehnicile specifice, filosofia implicată, precum şi copăceii în sine. Într-un exerciţiu de imaginaţie l-am putea compara cu românescul ”pictură” – care se referă atât la artă în sine, cât şi la activitatea artistică sau chiar la produsul rezultat (tabloul, pânza). Rezumativ şi în discurs cât mai simplu, arta bonsai presupune miniaturizarea arborilor conform unor tehnici, procedee, principii estetice şi stiluri caracteristice. Cu alte cuvinte, dărâmăm din start una dintre cele mai răspândite preconcepţii – bonsaii nu sunt nicidecum o specie anume de arbore, ba din contră: teoretic, orice plantă ce produce materie lemnoasă (şi nu numai!) poate fi formată ca bonsai. Bineînţeles, există anumite specii de copaci (în jur de câteva zeci) care, datorită unor trăsături exclusive (suportă mai bine tehnicile de formare, sunt mai rezistente sau adaptabile, au un aspect plăcut sau deosebit etc.), sunt mai des utilizate şi, implicit, disponibile pe piaţă. Dar bonsai poate ajunge orice plantă lemnoasă care îşi încetineşte creşterea în mod controlat şi întruneşte proporţiile unui arbore pitic.

carmona_1

Oricât şi-ar aroga omul, în infatuarea-i caracteristică, ”drepturile de autor”, bonsaii veritabili rămân o creaţie a naturii. Aceştia apar în mod natural atunci când condiţiile de creştere cerute de o anume specie sunt la limita suportabilului – planta supravieţuieşte cu uşurinţă, dar se dezvoltă foarte greu. Factori precum frigul, umbra, spaţiul insuficient sau seceta pot influenţa rata de creştere a plantei – cu siguranţă aţi observat în zonele montante conifere crescând în crevase sau direct pe stâncă. Dacă da, să ştiţi că şi chinezii au făcut-o, acum circa 2500 de ani. Ei au fost primii care au apreciat arborii pitici din Tibet şi modul în care aceştia evocă asprimea naturii; adevărate exemple de rezistenţă fizică – aspect divagat, prin sentimentalul uman, către virtuţi precum integritate morală, înţelepciune tăcută, respect şi continuitate a tradiţiei. Nu e greu de înţeles, astfel, de ce asceţii din templele budiste s-au grăbit să-i transplanteze şi să-i afişeze cu mândrie – dezvoltând arta şi filosofia penjing, axată mai mult pe recreerea peisajelor. Până la bonsai mai era un pas…

Istoria şi-a urmat cursul şi – precum multe altele – copăceii şi aranjamentele penjing aveau să fie importate în Japonia odată cu deschiderea culturală din secolele VII – IX. Şi, din nou – precum multe altele, arta avea să fie rafinată şi dusă către perfecţiune în arhipelagul nipon. S-au dezvoltat stiluri, s-a ajuns la forma specifică a vaselor pentru bonsai şi s-au introdus specii noi.

3

Primul contact european cu bonsaii s-a petrecut prin veacul al XVIII-lea, nu în Japonia de această dată, ci în Tibet. Facem aici o paranteză pentru a demonta un al doilea mit: nevoia de… a vorbi cu un bonsai. Legendă larg răspândită, ea îşi are originea în aceste prime impresii occidentale: europenii au observat călugării tibetani cum făceau acest lucru şi au presupus, fără vreo cunoştinţă despre filosofia budistă sau practicile vedice, că bonsaii au nevoie de socializare pentru a se dezvolta armonios. Aproape hilare asemenea confuzii culturale… Categoric, cei de la templu aveau un motiv practic bine întemeiat pentru care făceau acest lucru – dincolo de practicile experimentale de meditaţie, credinţa că persoanele se pot reîncarna în orice vietate (inclusiv în bonsai) îi determina să converseze cu… alţi confraţi stinşi din viaţă. Sau, poate, din pur respect pentru maestrul care a îngrijit o viaţă întreagă bonsaiul ar fi considerat copăcelul ca o continuare şi prelungire a sufletului său…

dsc_8770

Ulterior, bonsaii au intrat în atenţia lumii vestice abia către sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui trecut. Deschiderea Japoniei odată cu era Meiji, prezenţa acestora la Expoziţia Universală de la Paris din 1900 şi, mai ales, capitularea statului japonez în cel de-al doilea conflict mondial au popularizat copăceii la un nivel fără precedent. În prezent există comunităţi de pasionaţi, artişti, colecţii şi asociaţii ce rivalizează cu cele japoneze în Europa (Regatul Unit, Italia, Olanda şi Germania se remarcă) şi în Statele Unite.

* * * * *

În România, cu excepţia colecţiilor de la grădinile botanice din Iaşi sau Bucureşti, bonsaii au devenit cunoscuţi abia după 1990, odată cu introducerea pe piaţă a ”mallsai-lor” (jargon din branşă desemnând copăceii de proastă calitate din comerţ, produşi în serie cu o formă caracteristică de ”S”) şi dezvoltarea mass-mediei. Înainte de 1989, puţinii pasionaţi care existau în ţară îşi selectau informaţiile – după propriile mărturii – din câteva reviste străine sau româneşti privitoare la cultura japoneză sau, în cazul norocoşilor din apropierea frontierelor, de pe posturi TV străine. În prezent, însă, numărul acestora este în continuă creştere, iar comunitatea română de entuziaşti numără circa 50 de membri – constituiţi în câteva cluburi şi asociaţii locale. Totodată, ”explozia” mass-media a crescut şi vizibilitatea pieţei, motiv ce ne-a împins la parteneriate cu furnizori specializaţi pe bonsai, producători de calitate, cu mult diferenţiaţi de ”duzina” mallsai-lor.

carmona_2

Nu ne-am ferit nici de formarea propriilor bonsai…

1-2

2

ficus1

Mereu, însă, a persistat o întrebare în acest sens: ”cum se îngrijeşte un bonsai?”, laolaltă cu altă opinie largă cum că bonsaii sunt, în general, foarte pretenţioşi şi necesită multă atenţie. Întrucât – spuneam mai sus – bonsaii nu sunt o specie anume, ci diverse varietăţi de arbori, cu siguranţă au nevoie de condiţii diferite de îngrijire. Cu toate acestea, majoritatea au în comun câteva aspecte de bază – pe piaţă fiind prezente un număr restrâns şi relativ stabil de specii (ulmus, zelkova, carmona, ficus, sageretia, punica, zanthoxylum, ligustrum, acer sau podocarpus). Dintre acestea, majoritatea sunt de interior sau semi-exterior (odată la minim doi ani au nevoie de o perioadă de hibernare, dar nu sub zero grade).

Dacă primiţi sau achiziţionaţi un bonsai, primul pas ar fi identificarea acestuia – foarte probabil una dintre speciile amintite. Abia apoi vă puteţi interesa de cerinţele fiecăreia, dar în linii mari vă recomandăm să poziţionaţi copăcelul ferit de razele directe ale soarelui, dar să-i oferiţi cât mai multă lumină naturală – o fereastră estică sau vestică ar fi ideală. Verificaţi în fiecare zi substratul şi udaţi ori de câte ori acesta se usucă la suprafaţă. Datorită caracterului special al vaselor pentru bonsai (plate, întinse şi din ceramică), evaporarea apei se produce mai rapid şi pe o suprafaţă mai mare decât la ghivecele obişnuite, bonsaiului fiindu-i necesare mai multe udări. Metoda ideală şi practică este scufundarea într-un vas mai mare timp de 10 – 15 minute, dar se poate uda şi direct. Menţinut la temperatura camerei şi cu câteva boluri cu apă în jurul vasului (vă puteţi „juca” cu designul ansamblului) pentru umiditate atmosferică, copăcelul dumneavoastră va rămâne fericit.

Sigur, vorbitul cu bonsaiul nu are să-l afecteze în vreun fel, dar aceasta nu înseamnă că nu vă poate ajuta pe dumneavoastră – e posibil ca activitatea să aibă un efect de relaxare psihologică similar meditaţiei, o spunem din proprie experienţă. La urma urmei, parafrazând un dicton japonez: în relaţia cu bonsaii nu este sigur dacă omul formează copăcelul sau invers…

Dincolo de latura estetică, mai multe informaţii ”tehnice” (identificarea speciei, regim de udare şi lumină, procedee de formare etc.) puteţi găsi prin mesageria privată a paginii noastre de facebook. Consultanţa este şi va rămâne gratuită, iar pentru operaţiuni mai complexe (legare cu sârmă, tundere, schimbarea substratului sau a ghiveciului) puteţi apela cu încredere la serviciile noastre. De asemenea, oferim găzduirea bonsailor pentru perioade mai îndelungate dacă decideţi să plecaţi în vacaţă. Şi promitem că va fi tratat regeşte! 🙂

Marius VRÂNCIANU

Notă: Totalitatea imaginilor reprezintă produse din gama oferită de Darlington – Croitoria de Flori. Îi mulțumim lui Alexandru Drăgan pentru fotografii. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *